O dimineaţă de noiembrie, totuşi o dimineaţă frumoasă, însorită, cu un aer de toamnă târzie. Soarele îmbracă în haine luminoase totul în jur, se joacă pe geamurile maşinilor şi a staţiilor de autobuz, topind puţina brumă adunată de cu noapte şi opacizează tot e e din sticlă.
Puţinii oameni care aşteaptă liniştiţi în staţie, au feţe zâmbitoare şi voioase, chiar dacă ziua abia a început.
De trecerea de pietoni se apropie un domn grizonat, cu un palton gri. Merge agale şi deloc grăbit. Maşina care se afla deja arpoape de trecere, şi care poate trece liniştită înainte ca domnul nostru să atingă macar marginea trecerii, încetineşte până la a opri, în acelaşi timp, şoferiţa, o poliţistă tânără, face semn cu mâna, cu zâmbet larg pe faţă, încurajând pietonul să înainteze.
Domnul grizonat pleacă capul în semn de înţelegere şi respect, salută cu două degete la tâmplă, milităreşte, şi-şi continuă drumul netulburat.
Puţinii oameni care aşteaptă liniştiţi în staţie, au feţe zâmbitoare şi voioase, chiar dacă ziua abia a început.
De trecerea de pietoni se apropie un domn grizonat, cu un palton gri. Merge agale şi deloc grăbit. Maşina care se afla deja arpoape de trecere, şi care poate trece liniştită înainte ca domnul nostru să atingă macar marginea trecerii, încetineşte până la a opri, în acelaşi timp, şoferiţa, o poliţistă tânără, face semn cu mâna, cu zâmbet larg pe faţă, încurajând pietonul să înainteze.
Domnul grizonat pleacă capul în semn de înţelegere şi respect, salută cu două degete la tâmplă, milităreşte, şi-şi continuă drumul netulburat.
Soarele străluceşte mai puternic...
16 Nov 2011
Copenhaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu