Ce mai zarvă, ce mai zvon, de Crăciun ne-apropiem, iară Moșul se tot vaită, de copii tot mulți fiind, iaca nu mai face față. Deși nu e înghețat, în ținutu-i depărtat, timpul peste el se lasă și pe Moș, batrân, apasă.
Însă cum bine cunoaște, căci de vreme-i încercat, în toată lumea umblat, cunoscut și învățat, știe că pe astă lume, se găsește pretutindeni, omul bun și cumpătat. La ei Moșul apelează, din nevoie acționează, să adune lângă el, la inimi mari face apel.
Și așa adună el, pe-serat, pe timp de iarnă, oameni dornici și cuminți, iubitori și buni părinți, ca-mpreună să pornească, pe pitici să veselească.
Tolba-și umple de cadouri și pornește încet și-agale, spre Fundeni, unde găsește, pe copii de la PAVEL. Dragi îi sunt copiii Moșului, bucurându-se de ei, la toți cu drag le-mparte cadouri si bucurii. Poate punga-i cam săracă, poate nu la toți, ce-și doresc cu-adevărat, dorințele-a realizat. Însă sigur putem spune, că un zâmbet cât de mic, reușitu-le a smulge, de la toți câte un pic.
Bucuratu-s-au piticii când primiră bucurii, însă știm cu toții că dorința cea mai mare, sănătate își doresc.
Oamenii cei buni si nobili, ce cu suflet au donat, au adus o bucurie picilor de ne-au întâmpinat. Cei care au dorit, să meargă la împărțit, să-i vadă au reușit, bucurii au împlinit.
Iar o parte, mai artiști, să le cânte au dorit, și așa, în noaptea surdă, în saloane răsună de colinde și cântări.
Mulțti pitici am cunoscut, fulgi ușori și jucăuși, scufițe din povești desprinse, ba sportivi, ba înțelepți, flori, fete și băieți, cântăreți și castraveți.
După ce le-am cântat, colindat și chiar jucat, ne-am retras tiptil în noapte, lăsând ștrengarii să doarmă, însă toți am observat cum zâmbeau în colțul gurii.
Ieșind de la pitici, afară, în noapte, cerul era luminat de o stea mare frumoasă, care parcă se uita în jos și veghea la cei pitici.
Acum știu că au primit, un dar neprețuit, când au venit pe această lume, iar suferința lor ii face deosebiți.
Ei duc mândri, pe ai lor umeri mici, păcatele noastre toate!
Fericiți Copii Noștri,
Căci ei sunt trecutul și viitorul,
Suferința și fericirea,
noastră, a tuturor!
