Dragostea ar putea fi uşor explicată prin legile fizicii quantice. Exact ca în cazul quanticei, lucrurile evoluează diferit în funcţie de starea observatorului. O aceeaşi zi, monotonă, plictisitoare de toamnă, are două perspective: una văzută prin ochii celui neîndrăgostit, omului plin de griji şi de nevoi, şi cu totul altfel prin ochii proaspătului îndrăgostit, caruia şi o acţiune banală, precum căderea liberă a unei frunze i se pare o adevărată scenă care merită contemplată în linişte, cu ochii mari şi lucioşi de miracolul căderii unei frunze toamna.
Mereu se asociază dragostea cu orbirea, cum cel îndrăgostit, orb ar fi. Ori lucrul altfel se petrece, căci îndrăgostitul vede, observă şi contemplă, întâmplări şi scene pe care alţii nu le bagă de seamă. Aşadar îndrăgostitul vede viaţa în adevarata lumină, şi cu realele culori. Doar pentru că cei cu adevărat îndrăgostiţi sunt puţini la număr, asta nu înseamnă automat că ei sunt cei orbiţi, iar restul omenirii priveşte viaţa cu ochii deschişi.
Oare care deţine adevărul, între cel ce vede "o blestemată de ploaie" şi cel ce observă "miracolul apei din cer"?
Ce vede un profan când priveşte un îndrăgostit? Un visător, un fericit cu ochii pierduţi, un Don Quijote în căutarea Dulcineiei, un copil visând cu ochii la stele?
Ce vede, prin ai săi ochi, un îndrăgostit privind la cel neîndrăgostit? O biată fiinţă chinuită, alergând în căutarea rezolvării unor probleme a căror date uneori nici nu le deţine, un om care a uitat să viseze, un copil care joacă un joc serios, de-a adulţii?
Cine deţine adevărul şi cine poate spune ce adevăr şi-ar dori pentru el însuşi!? Câţi oameni mai visează? Câţi ştiu definiţia visului? Câţi pot spune că ceea ce trăiesc e realitate şi nu vis?
Mereu se asociază dragostea cu orbirea, cum cel îndrăgostit, orb ar fi. Ori lucrul altfel se petrece, căci îndrăgostitul vede, observă şi contemplă, întâmplări şi scene pe care alţii nu le bagă de seamă. Aşadar îndrăgostitul vede viaţa în adevarata lumină, şi cu realele culori. Doar pentru că cei cu adevărat îndrăgostiţi sunt puţini la număr, asta nu înseamnă automat că ei sunt cei orbiţi, iar restul omenirii priveşte viaţa cu ochii deschişi.
Oare care deţine adevărul, între cel ce vede "o blestemată de ploaie" şi cel ce observă "miracolul apei din cer"?
Ce vede un profan când priveşte un îndrăgostit? Un visător, un fericit cu ochii pierduţi, un Don Quijote în căutarea Dulcineiei, un copil visând cu ochii la stele?
Ce vede, prin ai săi ochi, un îndrăgostit privind la cel neîndrăgostit? O biată fiinţă chinuită, alergând în căutarea rezolvării unor probleme a căror date uneori nici nu le deţine, un om care a uitat să viseze, un copil care joacă un joc serios, de-a adulţii?
Cine deţine adevărul şi cine poate spune ce adevăr şi-ar dori pentru el însuşi!? Câţi oameni mai visează? Câţi ştiu definiţia visului? Câţi pot spune că ceea ce trăiesc e realitate şi nu vis?
Visez eu oare???
16 Nov 2011
Copenhaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu